O vedetă populară: Alexandru Pugna “Folclorul reprezintă sufletul românului”

De:  Mihai Teodor Nasca

Alexandru Pugna s-a născut în satul Căianu Mic, la poalele Ţibleşului, judeţul Bistriţa Năsăud, într-o zi de 14 noiembrie. Ansamblul “Cununa de pe Someş” a reprezentat o trambulină în ceea ce înseamnă drumul spre muzică populară. De cântat, cântă din copilărie, însă punctul important al carierei sale o constituie câştigarea trofeului “Floarea din grădină”. În fonoteca radioului are peste 70 de piese, iar dacă numărăm albumele editate putem găsi cinci, cel de-al cincilea se află în fază finală, fiind editat împreună cu Domnica Dologa şi unde se regăsesc cântece din repertoriul Mariei Peter, prima solistă profesionistă a Bistriţei Năsăud. Haideţi să descoperim împreună fărâme din viaţa lui Alexandru Pugna.

Rep: Pentru început vă propun să ne întoarcem în Căianu Mic judeţul Bistriţa Năsăud, de acolo de unde îşi trage sevele Alexandru Pugna. Privind peste umăr, cum s-a transformat satul copilăriei în ultimii ani?
Alexandru Pugna: Aşa cum toate satele transilvane au suferit modificări, satul Căianu Mic, satul copilăriei mele a devenit un sat mai modern, este mult mai mare decât în perioada când eram eu copil, un sat foarte frumos, unul din cele mai frumoase sate din Transilvania şi cine nu mă crede să meargă la Căianu Mic, pe Valea Ţibleşului să se convingă. Un sat cu oameni deosebiţi care au construit acolo case minunate. Un sat cu oameni harnici şi gospodari, un sat cu oameni care păstrează încă unele tradiţiile de altă dată, un sat cu oameni creştini. Spun asta pentru că duminică de duminică, biserica satului se dovedeşte a fi neîncăpătoare. Satul Căianu Mic reprezintă pentru mine centrul universului, locul în care, ori de câte ori mă întorc îmi încarc bateriile spirituale pentru a putea merge mai departe.
Rep: De la sat la oameni şi de la oameni la cel care  a devenit interpretul Alexandru Pugna. Când a avut loc întâlnirea cu muzica populară şi cum s-a produs acest lucru?
Alexandru Pugna: De cântat am cântat de mic, vreau să vă spun că eram nelipsit de la serbările şcolare dar, spun eu că primii paşi pe acest drum al promovării folclorului românesc i-am făcut atunci când am intrat în Ansamblul folcloric “Cununa de pe Someş” al Casei de Cultură “George Coşbuc” din Bistriţa, unde m-am format eu ca interpret al cântecului popular năsăudean, sub îndrumarea doamnei Elvira Botoş, un om deosebit, care de-a lungul timpului a pregătit mulţi interpreţi. Aproape toţi interpreţii au trecut prin mâna dumneaei, au beneficiat de sfaturile dumneaei şi zic eu aceasta este perioada în care eu m-am format ca interpret. Au fost apoi participările la concursuri şi festivalurile interjudeţene de folclor, şaisprezece la număr, unde am obţinut diverse premii şi  cred că cel mai important pas pe acest drum al cântecului popular a fost acela în care am câştigat trofeul “Floarea din Grădină” în 1988 şi nu pot să uit că eu am debutat la Tîrgu Mureş la Radio Tîrgu Mureş în 1984, sub îndrumarea profesorului Dumitru Buzoianu. Atunci am făcut primele înregistrări, dar am rămas un colaborator fidel al acestui post de radio prin redactorii care realizează emisiuni de folclor aici şi aş dori să o amintesc aici pe Maria Costea Lirca, un om minunat de care mă leagă o prietenie cu totul deosebită şi nu le uit nici pe colegele mele de cântec Maria Butilă şi Emilia Lateş.
Rep:Care a fost cântecul cu care a avut loc debutul oficial?
Alexandru Pugna: Mi-aduc aminte că era o doină despre război “Plugul patru boi îl trag” şi un cântec pe care l-am aşezat pe cel mai recent album, “Pe Ţibleş în sus şi-n jos”, un cântec pe care l-am auzit la un ceteraş din satul meu natal, Costan Moldovan, prin anii 80 şi pe care l-am înregistrat atunci, iar în timp am încercat să îi pun un text pentru că era o melodie de joc. Acestea sunt melodiile cu care am intrat eu în muzica populară.
Rep: Care este cântecul cel mai cunoscut sau care este asociat automat cu Alexandru Pugna?
Alexandru Pugna: Cred că  “Mândră, gura ta-i izvor” sau “Ceteră cu strună deasă”. Sunt cântece care au fost şi mai des prezentate în emisiunile de folclor.
Rep: Să facem un calcul asupra repertoriului. Câte albume a reuşit Alexandru Pugna să imprime?
Alexandru Pugna: În fonoteca de la Radio Bucureşti sunt vreo 76 de cântece pe care le-am înregistrat cu Orchestra Radio sau cu un grup instrumental condus de maestrul Ştefan Cigu de la Bistriţa. Până acum am editat patru albume: trei de folclor şi unul de colinde şi aş mai putea să adaug aici şi un album de pricesne şi cântări religioase. Am în pregătire acum, împreună cu colega mea Domnica Dologa, un album cu câteva dintre cele mai îndrăgite cântări ale Mariei Peter, un album omagial.
Rep: Definiţi folclorul.
Alexandru Pugna: Folclorul este un termen foarte complex şi cuprinde o paletă foarte largă a creaţiei neamului românesc. Reprezintă acea parte spirituală, de suflet care a fost creată de-a lungul anilor, de generaţii şi generaţii. Folclorul reprezintă cea mai frumoasă parte a ţăranului român, cea mai valoroasă şi cea cu care trebuie să ne mândrim şi să stăm drepţi şi mândrii în faţa tuturor naţiunilor, pentru că avem cele mai frumoase datini, obiceiuri, costume populare, cântece. Folclorul reprezintă sufletul românului.
Rep: Un gând pentru mureşenii care ne citesc.
Alexandru Pugna: Le doresc tuturor celor ce citesc aceste rânduri  să le dea bunul Dumnezeu sănătate, care este cea mai importantă, înţelepciune şi gând bun înspre folclor şi să poată să discearnă ce înseamnă folclor şi ceea ce înseamnă creaţie populară comercială.
A consemnat Mihai Teodor Naşca

Dorurile lui Alexandru Pugna
“Cel mai dor îmi este de copilărie, de jocul satului, atunci când feciorii veneau la Căminul Cultural cu fetele. Am prins acele vremuri în care jocul era firesc, cu ceteraşi. Stăteam acolo lângă ei ascultându-le jocul şi strigăturile. Tatăl meu mai are o soră pe care am prins-o fată fiind încă şi eram atent ce-i strigă feciorii, pentru că strigăturile nu erau întâmplătoare. Eram atent să văd cu cine juca pentru că cel care îi era mai aproape o juca trei-patru jocuri şi atunci ştiam că acela e drăguţul mătuşii mele şi mergeam şi o pâram acasă. Mi-e dor de sărbătorile de odinioară când, copil fiind auzeam în seara de Ajun, zvon de colinde, nu numai de la o ceată ci de la zeci de cete de colindători şi se auzea la vecini o colindă, la deal o altă colindă, dincolo altă colindă, răsuna satul de colinde. Era cea mai frumoasă seară şi ţin minte că bunica mea spunea mereu că nu trebuie să dormi în acea noapte ci trebuie să stăm să primim colindătorii. Uşile se ţineau deschise şi toată lumea era veselă şi desigur că acele vremuri ale copilăriei sunt cele de care îmi este cel mai dor acum”.

sursa: http://www.infoms.ro

Publicitate